Viata in trei

Dimineață târzie

Draperia plină cu flori ascunde razele timide ale soarelui care abia și-au făcut curaj să iasă de după nori. Mă uit la ceas: 9.30. Cât?! Privesc în dreapta mea și ea încă doarme profund. Momentele astea în care te trezești înaintea ei sunt foarte rare. Așa că trebuie să profiți… fugi și îți faci cafeaua, o savurezi, faci ce vrei cât mai doarme.

Dar azi nu. Azi am stat lângă ea și i-am analizat fiecare por. Acum doi ani nici nu știam de existența ei și acum am o minune în pat. Pielea ei fină și catifelată, perfecțiunea ei îți taie orice răsuflare și chiar de zicem că nu există perfecțiune, probabil orice părinte vede în al său copil asta. Nu vine cu instrucțiuni ori cu o carte despre cum să fii părinte și să și supraviețuiești. Treaba asta vine cu trăiri autentice, unice care nu se mai repetă. Cei care fac al doilea copil doar să mai treacă o dată prin asta, eu cred că fac cea mai mare prostie. Va fi altă experiență, altă sarcină cu alte pofte și alți hormoni și nervi vărsați pe săracul tată.

Se mișcă ușor și mă zărește printre genele ei lungi. Face ochii cât cepele și zâmbește. E zâmbetul ei unic, ștrengar și de multe ori manipulator. Se ridică în fund și apoi se aruncă înapoi pe spate. Vrea să lenevească. Puiul ăsta de om știe deja ce e “mai lasă-mă 2 minute”. Se joacă prin așternut și apoi vine și se așază pe burta mea. Se uită la mine și începe să bolborosească în limba ei. Nu durează mult, dar totul e intens. Se duce la marginea patului, coboară și fuge la joacă.

Joc și joacă, asta este viața noastră.

 

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *