Viata in trei

It’s Complicated

Dependența are în dex o definiție simplă și scurtă, de patru cuvinte. Dar ea se pare că în realitate se definește ca un status de pe Facebook “o relație complicată”. Ce facem însă oare cu dependența față de copilul nostru? De ce întreb asta? Pentru că mai e fix o lună și ar trebui să facem primii pași peste pragul creșei. Din iarnă, de când am înscris-o, mă gândesc la asta și la cât de mică e și trebuie să ne separăm dimineața drumurile și apoi să avem o revedere scurtă seara.

Am prietene care au trecut prin procesul asta și am văzut cât le-a fost de greu, dar cât de frumos au știut să gestioneze treaba asta. În parcul nostru “asfaltat” și plin de “noxe” povestesc mămicile deseori experiențele lor și efectiv te ia cu fiori. Una dintre mămici zicea că a plâns o săptămână. Eu am mers cu o prietenă să-și ducă copilul la creșă și când a început fata să strige “mami, mami” m-a pufnit plânsul. Păi la a mea ce fac? Să ne înțelegem..am fost ieșită fără ea, adoarme și cu tati, și cu bunica și a adormit și pe la prietene. Nu avem probleme în a sta fără mine, dar gândul creșei e ca o scenă dintr-un film horror.

Ori poveștile. Aud de copilași care nu se adaptează, de educatoare care lovesc copilașii, iar în jurul meu mișună experiențele negative cu diverse instituții și individe care cică educă copilașii “alternativ”.

Acum mă întreb o fi dependența mea de zâmbetul ei, de ochișorii ei mari, de mirosul ei, de glasul ei care fredonează “na,na,na”, de piciorușele ei dolofoane sau o fi frica?

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *