Viata in trei

Cel mai bun lăptic din lume

Era ora 4.25 și încă ne lega cordonul ombilical când minunea noastră a făcut cunoștință cu sânul. Acel moment magic și de neuitat e bine întipărit în suflet, iar timpul oricât ar fuge nu are cum să îl șteargă. Eu și Andrei am luat mereu deciziile împreună, însă nu am avut niciodată o discuție despre alăptat sau lapte praf. Lucrul acesta a venit atât de firesc că la momentul întâlnirii cu neonatologul i-am zis că rugămintea este să o pună imediat la sân și vrem să fie alăptată exclusiv. Lucrurile nu au mers în primele trei zile cum ne-am dorit, însă am apelat la un consultant în alăptare și am încercat să fac tot ce pot ca ea să aibă parte de cel mai bun lăptic din lume, cel al mamei sale.

A urmat o perioadă de două luni cu icter și alte probleme de sănătate în care mai mulți medici aruncau vorbe încât să renunț la alăptat: “laptele tău nu e bun”, “din cauza laptelui tău încă are icter”, “nu ai lapte și de asta nu ia în greutate”. Apoi au venit voci apropiate “nu ia în greutate, pentru că nu ai lapte”, “nu vezi ce slabă e? Dă-i fetei lapte praf și să vezi ce repede își revine”. Furia laptelui nu m-a ocolit, durerile și canalele înfundate au fost și ele partenerele celorlalți încât să mă facă să zic “stop”. Și totuși nu am zis. Fiecare zâmbet al ei și fiecare atașare avea ceva special și magic. Și încă are. De 1 an, 5 luni, o săptămână și 2 zile magia există. Când o doare ceva și nu poate spune ce, ea știe unde găsește alinare. Când și-a spart buza de 3 ori într-o lună, doar la țiți a găsit ce căuta. Când gingiile pocneau de la ciocănitul dințișorilor știa unde să se cuibărească, iar când răcelile nu o lăsau să respire, ea știa că gura de aer de care are nevoie o găsește la mami. Pentru că orice ar avea pe lumea asta, alăptarea e legătura noastră indestructibilă.

Pufoșenia, pentru că s-a îngrășat de la lăpticul meu care “nu era bun”, a crescut, mesele de țiți s-au rărit, dar momentul în care ne vom spune “la revedere” rămâne la atitudinea ei. Știu sigur că nu am fi aici dacă tati nu era un sprijin constant, dacă nu ne susținea și dacă nu spunea “nu mai băga în seamă ce zic alții”.

Alăptarea e în principiu despre mami și bebe prin legătura lor, dar în ansamblul ei este despre familie și despre ce e bine pentru copilul vostru. Alăptarea este o alegere, de aceea mămicile care nu alăptează nu sunt mai puțin mămici. Fiecare părinte ia cele mai bune decizii pentru copilul său, iar dacă așa consideră o mămică că e bine, atunci a ales cel mai bine pentru pruncul său. Dacă eu aleg să alăptez în public, atunci așa cred eu că e cel mai bine pentru copil în acel moment și de aceea trebuie să ne resprectăm deciziile unii altora.

Cu ocazia Săptămânii Mondiale a Alăptării îmi pun o dorință: alăptarea să nu mai fie un subiect de dispută, ci un subiect legat de iubire și magie.

download
Sursă foto: worldbreastfeedingweek

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *