Viata in trei

De ce am ales creșa și ce criterii am urmărit

Mulți părinți se întreabă dacă să lase copilul cu bunica, să angajeze o bonă sau să îl ducă la creșă. La noi primele două întrebări nici nu au apărut și opțiunea a treia a fost cumva obligatorie. Bunicii sunt departe, iar creșa credem că aduce nenumărate beneficii dezvoltării copilașului dacă personalul este unul calificat.

Când a împlinit Ștefania 1 an am înscris-o la o creșă privată după ce ne-am făcut o listă cu niște criterii pe care trebuia să le bifeze acea instituție pentru a mă simți eu sigură că las pe mâini bune copilul. La 1 an și 4 luni fetița noastră a intrat în colectivitate și după 4 zile a început să răcească. Bolnăvioară era dinainte, deci ne așteptam și cumva de asta am și zis că o dăm din timp pentru a se obișnui și a vedea cum reușim să întărim sistemul imunitar, pentru că trebuie să mă întorc la muncă. După un conflict cu doamna directoare după ce i-am semnalat o problemă și s-a supărat, Ștefania nu a mai mers la creșă. Inspirația a fost că depusesem dosar cu mult timp înainte pentru un loc la o creșă de stat și după o săptămână după ce am retras fata de la grădinița privată, un plic în poștă mă anunța că din septembrie va merge unde am înscris-o. Vom începe din nou, însă până atunci avem puțin de lucru, pentru că după mersul la creșă din copilul prietenos și super sociabil, Ștefania a devenit retrasă și rezervată. Acum suntem în plin proces de socializare zilnică și joacă multă cu copilașii pentru a putea trece de bariere. Încă mă întreb dacă nu cumva faptul că nu a mai mers a făcut-o să pună aceste bariere, pentru că după câteva zile de mers la creșă, copilul meu cerea la doamna și întindea brațele spre tati să o ducă dimineața.

După cele două săptămâni dintr-o lună în care a mers la creșă, Ștefania a avut foarte multe achiziții. Activitățile pe care le fac îi stimulează și nici măcar tu ca părinte oricât te-ai dedica nu cred că ai cum să reușești ce fac educatoarele. Din păcate au apărut foarte multe centre educaționale care de fapt sunt spații improvizate și nu respectă nici cele mai importante linii din lege și totuși copilașii sunt duși acolo și listele de așteptare există.

Noi am urmărit următoarele puncte când am ales creșa:

  1. să fie o instituție cu câțiva anișori în spate, acreditată și autorizată, cu personal calificat. Am vrut o instituție acreditată și autorizată, pentru că am observat în aceste centre educaționale noi că nu se ține cont de igienă (nu spun că în toate, ci în cele pe care eu le-am văzut de-a lungul timpului). Intri în grădiniță și ai hol, sală de mese și vestiare în aceeași cameră. Cât de igienic e? Băile neadecvate pentru vârsta copilașilor e iar o chestiune des întâlnită. Aparent nu pot fi o problemă, dar pe termen lung eu zic că pot cauza probleme aceste medii. 
  2. să aibă curte mare și să îi scoată afară inclusiv iarna. Copilul meu va sta majoritatea timpului la grădiniță. Cred că o dezvoltare armonioasă este ajutată de natură. Dacă nu am putut să o duc la grădinița care susține creșterea în natură și prin conectare cu aceasta, grădiniță de o visez de când eram însărcinată (e super departe de noi și costul nu e chiar mic), atunci măcar să iasă afară la creșa aleasă.
  3. să aibă diversitate în activități. Activitățile diverse fac diferența între a alege să stea cu bunica, bona și a duce copilul la creșă. Personalul calificat face activități în funcție de vârstă și nevoile copiilor, astfel încât să existe o dezvoltare armonioasă. 
  4. să accepte acomodarea treptată. Să o duc azi pentru prima dată și să o iau diseară nu e o opțiune pentru noi. Niciodată nu a fost. Nu vreau să vadă creșa ca pe o închisoare emoțională, să simtă că vrem să scăpăm de ea, ci să vadă beneficiile ei și să înțeleagă de ce mami și tati nu mai pot sta toată ziua cu ea. Faptul că am lăsat-o puțin câte puțin și nu am forțat-o a făcut-o să capete încredere în educatoare. Noi am ascultat de educatoare și am avut încredere în ea și fata a simțit asta, de aceea cred că după doar 4 zile de mers a și început să ceară să meargă la creșă.
  5. să aibă un meniu diversificat, fără prea mult zahăr și să țină cont de alergii și intoleranțe (nu este cazul nostru, dar cred că dacă țin cont de asta la alți copilași știu să fie atenți la nevoile lor). Noi nu i-am dat și încă evităm zahărul în alimentația ei. Sarea am introdus-o fix cu o lună înainte de a o duce la creșă, însă “am introdus-o” e mult spus, pentru că îi mai dădeam un covrigel ce a atins sarea ori gusta de la noi ceva în care pusesem sare. Textele despre câți copilași obezi avem în România probabil le știți. Grădinițe în care să nu existe meniuri cu zahăr și sare sunt puține și alea costă mult prea mult pentru cât ne permitem, însă dacă pe meniu nu e un exces de dulce pe mine mă mulțumește.
  6. să aibă asistentă care să îi verifice constant. Ștefania a avut diverse viroze dinainte de a intra în colectivitate și pentru noi e important ca asistenta să o vadă să îmi zică dacă sunt muci de “nu are nimic” sau sunt muci de “s-ar putea să aibă otită și trebuie văzută de un ORL-ist”. Deci mă refer la o asistentă medicală, nu la o asistentă de birou.
  7. să accepte copilași cu scutece și să nu oblige la renunțarea la acesta. Am încercat să o pun pe oliță de multe ori, pentru că se irită incredibil de repede și mai nou dă scutecul jos. Se pare că nu e o soluție, pentru că urlă de o știe tot complexul în care locuim și lucrurile cu forța nu sunt sănătoase. Deci va face acest pas când se va simți pregătită, însă vreau să știu că la creșă doamnele sunt atente la asta și nu stă cu scutecul ud sau murdar, pentru că nu știe să ceară sau să meargă la oliță. 

Sunt câteva elemente, dar pentru noi au fost importante. Nu pe toate le-am găsit la creșa unde am fost și cu siguranță nu le vom întâlni nici unde vom merge. Să nu uităm că perfecțiunea nu există și asta putem observa doar uitându-ne în oglindă. După ultima experiență aș mai adăuga totuși la acele puncte și faptul că trebuie să accepte un feedback și să fie o grădiniță care să caute soluții.

La noi emoțiile reapar și știm că o luăm de la capăt. Deciziile bune sau rele sunt ale noastre, dar sperăm că fie totuși ce e mai bine pentru ea. Vă urez decizii înțelepte și alegeri numai bune pentru copilul vostru. Poveștile cu creșa de abia încep, iar dacă aveți puncte de pus pe listă le aștept.

Sursă foto: Freepik.com

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *