Viata in trei

Ghemotoc de emoții

Are puțin sub 90 de cm și nițel peste 12 kg, dar sufletul ei ascunde emoții adunate ghemotoc. E un fel de vulcan care atunci când erupe nu știi încotro să o apuci și unde să te ascunzi: fie vine lava cu îmbrățișări, fie cu lacrimi de crocodil.

Dimineața începe cu un jogging pe parchet, de probabil săracii vecini spun că batem cuie în podea special să îi trezim. Dacă mai pui și o melodie ce începe cu “Aram sam sam”, deja jocul de glezne e precum ciocanul care bate cuiul într-o bucată de lemn frumos finisată. Un “trosc” și-un “pleosc” sunt minciuni. Zâmbetele ei ștengare și privirea de mielușel sigur ascund o nouă surpriză făcută prin bucătărie. Toate treburile acestea cotidiene ale ei se împletesc frumos și se încununează în îmbrățișari pentru mami și tati. Fuge rapid spre tine și tu îi spui “îmi dai un pupic?”, iar ea întoarce obrazul, pentru că așteaptă pupată, însă știe să dea cea mai puternică îmbrățișare de care am avut parte vreodată. Știe să râdă în hohote și să te învețe să trăiești. Noi, adulții, uităm cât de fain e să râzi de nebun. Nu trebuie să ai un motiv…te uiți la ea și râzi de râsul ei, pentru că ghici ce?! Și ea face la fel.  Știe să se prefacă că plânge și se pune în genunchi smiorcăindu-se, dar uitându-se ștengar pe după umăr să vadă dacă te impresionează. Nu doar pe tine te pufnește râsul. Știe să arate că are “buba” ori că s-a murdărit și trebuie să fie curățată. Dacă are pachetul de șervețele umede, nu e problemă. Curăță ea tot, chiar dacă trebuia doar mâna să și-o steargă de murdărie. Știe să meargă la baie, să ia mătura ei mică și să înceapă să facă curățenie. Știe să ia rufele din coș și să le pună la spălat în mașină. De asta mereu trebuie verificată cuva să nu cumva să avem bonus vreo cremă sau vreun castronel. Știe să cânte și fredonează în limba ei piesele ce îi plac. Cel mai bine știe să se certe și să nu aibă buton de stop. 

Amalgamul de sentimente și de emoții ale omului mic îi conturează frumos personalitatea. Până când vulcanul erupe și ies toate frustrările, cu lacrimi, o față roșie, câteva suspine, câteva funduri date de pământ și… niște chiloți aruncați în dreapta și stânga prin magazin, pentru că mami nu pricepe că ea trebuie să rearanjeze marfa la raft. De parcă ar fi angajată la 1 an și 7 luni.

Omul mare a fost și el om mic cândva și în subconștient toate trăirile acestea revin. Oricât de greu ar fi, frumosul predomină, iar câtă iubire are un copil de oferit și câtă fericire poate să împartă în lume nu are nimeni altcineva. Păcat că ne grăbim să creștem și ghemotocul de emoții devine ghemotoc de griji și de frustrări.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *