De prin lume cautate

Demisia si interviul de angajare la banca

Sunt momente in viata ta in care simti ca trebuie sa faci o schimbare. Fie nu iti place unde stai si schimbi casa sau orasul in care locuiesti, fie persoana iubita nu te mai face sa te simti implinit si atunci te gandesti sa iesi in club si sa schimbi pagina, fie jobul nu mai e cel pe care l-ai vrea si iti dai demisia, fie design-ul cardului nu se mai potriveste cu portofelul primit de ziua ta si te decizi sa schimbi banca. Dar ce faci daca vrei sa schimbi si banca, si jobul? Mergi la un interviu de angajare.

Da, cam asta am facut eu in ultimele saptamani. Mi-am dat demisia si am aplicat la joburi. Am refuzat oferte pe baza principiilor pe care le am ori a distantei catre acasa. Intr-una din zile telefonul meu a sunat si am inteles ca persoana cu care vorbeam e de la banca. Nu ma suna sa imi zica ca s-au schimbat comisioanele ori ca au o oferta pentru mine, ci sa vorbeasca cu mine despre o posibilitate de a deveni “noi”, parte din echipa lor. Am fost entuziasmata cand am aflat ca o sa merg la un interviu cu cei din managementul lor, pentru ca e un brand care mie imi transmite incredere. Emotiile mele au fost la cote maxime si cand am ajuns acasa deja ma gandeam la “marele interviu”.

Ziua cea mare venise. Eu eram in fata unei cladiri inalte, cu geamuri fumurii. La receptie o doamna simpatica imi da un card si cu un zambet mare pe chip imi ureaza “bafta la interviu”. Urc in lift si ma gandesc “doamna asta mi-ar face diminetile mai frumoase daca as lucra aici”. Ajung la etajul mult asteptat si asist la o discutie purtata intr-o echipa ce se pregatea de o sedinta importanta cu niste invitati. Unul dintre baieti suna doamna de la curatenie si o roaga pe un ton bland sa o ajute pe colega sa. Eu inca dau refresh la newsfeed-ul Facebook-ului si tot ma astept sa apara ceva nou, insa “ toate-s vechi si noua toate”. Cufundata in telefon aud un “buna”. Erau un “el” si o “ea”, doi oameni din management cu care urma sa port o discutie prin care sa ii conving ca eu pot fi colega lor. Cu un pas tremurat am mers catre o sala in care mi-am ales un loc nu tocmai gandit conform cartilor de psihologie. Asadar, am ajuns fata in fata si am inceput sa vorbesc despre mine si ce stiu eu sa fac. Un om cu un CV Europass nu e destul de convingator pentru angajator, iar eu cred ca CV-ul nu oglindeste intr-adevar abilitatile unui om si nici nu prea ai cum sa vezi multitaskingul specific generatiei, dar daca reusesti sa ajungi in fata lor trebuie sa folosesti cuvintele. Cu limba putin impleticita de la emotii am reusit sa fac un rezumat si ulterior sa mi se puna intrebari practice “cum ai organiza o vizionare de film pentru clientii bancii?”, de exemplu. In gandul meu zburau cuvintele “lasa-ma sa o fac si va iesi minunat!”. Eu raspund cu detalii, dar imi dau seama ca pare totusi prea simpla intrebarea ori pare prea usor pentru ca fac treaba asta cu drag, din suflet si imi place sa cred ca as organiza un eveniment reusit. Dar am primit o intrebare destul de faina “cum ai afla care sunt influencerii din Maramures?”. Nu va zic ce am raspuns eu, pentru ca sunt curioasa cum ati raspunde voi.

In cele 40 de minute am avut in fata doua persoane care pareau total diferite: un echilibru de gen perfect, insa un “el” care uneori dadea aprobator din cap ori zambea si ma facea sa cred ca zic si eu ceva bine si o “ea” care dadea senzatia de “stiu ca poti mai mult”. Un adevar si o provocare jucate la aceeasi masa, pentru aceeasi miza: jobul pe care ti-l doresti. Daca adevarul te face sa spui tot ce simti, ce e bine si sa oferi argumente pentru a arata ca stii sa faci ce zici, ei bine, provocarea este ca trebuie sa arati mai mult decat stie cel din fata ta, sa arati o idee pe care el nu o are si care i-ar putea aduce profit.  

Am plecat cu zambetul pe buze catre un lift ascuns, le-am strans mana, desi mie imi plac imbratisarile. Mno, asa e cu oamenii care merg “pe feeling”, vorba unui amic. Am luat telefonul si am apelat numarul celui mai bun prieten aka sotul.

Si? Cum a fost?
Om vedea…

Povestea o continui in urmatorul episod despre “Viata la banca” cand am sa scriu deznodamantul, insa am o provocare pentru voi. Sunt curioasa sa aflu cati ati pleca de la jobul la care sunteti pentru ca asa simtiti? Cati ati cauta un back-up inainte sa va scrieti demisia si cati nu? Care ar fi cireasa de pe tort pentru a spune “stop”?

La final va las cu un video funny in care e ilustrata generatia Y sau Millennials. Vizionare placuta!

14 Comments

  • Mihaila Oana

    În primul rand am spus de multe ori stop și mi-am promis ca o sa o fac de fiecare data când nu mai simt bine emotional. Pana acum vreo 2 ani eram în stare sa ma duc la orice interviu, sa caut imediat un post, dar între timp am învățat ca am nevoie de timp sa ma gândesc, sa diger ce s-a întâmplat (la fel ca după o relație eșuată) și abia apoi sa accept un alt job. Asa ca sunt dispusa sa plec oricând nu ma simt bine. ȘI apogeul plecării ar fi lipsa de respect și îngrădirea libertății de orice fel.

  • Borcea Stefan

    1.Daca vreau sa schimb banca si job-ul pur si simplu, le schimb.. fara sa ma indoiesc, daca asta cred ca e mai bine pentru mine.
    2. Prin ajutorul internetului, pot afla care sunt infulencerii din Maramures.
    3.Daca cred ca e mai bine pentru mine, plec.

  • Adriana

    Daca as vrea sa fac schimbari in ceea ce priveste jobul, sunt sigura ca as avea un plan de rezerva. De cele mai multe ori pleci cand ceva nu mai merge sau nu iti mai satisface așteptările. Nu as sari in alta companie fara sa ma asigur ca aceasta ar fi ceea ce caut.
    Ca sa imi dau demisia fara backup, ar trebui sa fie ceva grav, poate ceva care sa imi afecteze familia.
    Despre influencer m-as documenta pe net

  • LUCIANA MURARASU

    “cum ai afla care sunt influencerii din Maramures?”
    1. Sun un prieten de-al locului. Îl întreb ce mai face, cum se simte, cum e vremea, depănăm amintiri, ne hilizim și îl întreb de viața…din Maramu. La cum îl știu, sigur îmi va da un hint care să mă aducă mai aproape de răspunsul potrivit.
    2. Fac un wordcloud dedicat și mă apuc de research pe Instagram, în presa locală, regională.
    3. După ce găsesc ”targetat” câteva subiecte ”hot” de care leg anumiți oameni, mă apuc să gândesc … la scară mai largă (națională). Trebuie ca influencerii din Maramureș să fie musai de acolo? Sau pot fi din București și să înfluențeze și maramureșenii? Sau de ce nu invers? Din Maramu să i se ducă vestea în țara-ntreagă?
    Tu ce-ai răspuns, Andreea?

  • LUCIANA MURARASU

    ”cati ati pleca de la jobul la care sunteti pentru ca asa simtiti? Cati ati cauta un back-up inainte sa va scrieti demisia si cati nu? Care ar fi cireasa de pe tort pentru a spune “stop”?”
    Felicitări pentru curaj.
    Eu caut mereu back-up ori dacă îți ia pisi vreun job sau devine mare influenceriță pisicită pe Instagram și pune gheruța pe contracte pisicoase, atunci o consider pe ea back-up-ul meu și prind curaj să spun STOP aici, DE LA CAPĂT când vreau (dar mai întâi o pauză).
    Mult succes! La câte evenimente minunate au purtat semnătura profesionalismului și dedicării tale, cei doi din articolul tău s-ar simți norocoși să vorbească despre ”voi”- ”voi, colegii”, ”voi, echipa”.

  • Zoe C

    Sunt genul de persoana căreia i place siguranta și mi am dat mereu demisia abia după ce am semnat celălalt contact. Consider ca trebuie sa ai ceva “pantaloni ” ca să faci asta sau sa te calce cineva bine de tot pe nervi. Ce m ar determina sa plec? Cred ca destul de multe: deasa nerespectare a programului de munca (mi se pare ca acolo unde sunt ore suplimentare la munca ori sunt insuficienți oameni, ori este o problema de management), lipsa comunicării în ceea ce privește munca, lipsa de responsabilitate a colegilor, stresul de la job și cel mai important comportamentul nepotrivit din partea celor din conducere (al departamentului sau companiei).

  • Dana

    Cu siguranță mi aș da demisia de la un job in care nu mă regăsesc sau care nu mi ar aduce satisfacție. Cred, totuși, că aș avea și un backup. Cel mai sigur mi as da demisia după ce aș fi sigura că mi am găsit ceva mai bun.
    Aș spune stop atunci când aș simți că e prea mult stres, prea putina satisfacție sau când ar trebui să mi încalc niste principii/valori.

    P.s. ești super tare. Și chiar cred că o să îți găsești un job super fain.

  • Stanila Andrei

    Trăim intr-o societate in care se pune foarte multa presiune pe noi ca și oameni. In fiecare zi ne confruntam cu o groaza de probleme, mici sau mari și acest lucru ne face sa devenim persoane total diferite. Consider ca jobul ar trebui sa fie pentru oricine o a doua familie, unde vii cu bucurie și nu cu stres, unde poți sa îți împărtășești gândurile și sentimentele liber. Atunci când un job îți fura aceasta bucurie de a fi om, înseamnă ca trebuie sa faci o schimbare, fie ea programată sau neprogramată. Așa ca îți inteleg sentimentele și aștept cu nerăbdare deznodământul.
    Multă bafta !!!

  • Andreea

    E foarte ok sa stii sa spui STOP atunci cand nu te identifici cu ceea ce faci, sau cand pur si simplu ai nevoie de o schimbare.
    De-a lungul timpului mi-am schimbat prioritatile si atunci am inteles in diferite ipostaze ale vieţii ca poate mi s-ar potrivi altceva. Si da, am spus STOP dar cel mai vehement atunci cand valorile mele nu mai coincideau cu acel context de lucru. Mi-am spus intotdeauna ca eu pot schimba job-ul pe care il fac, insa nu el pe mine.
    De fiecare data dupa acest moment de STOP am avut nevoie de un ragaz sa imi reorganizez prioritatile, sa imi resetez căutările si niciodata nu am avut un plan de rezerva. Uneori e foarte bine sa nu ai un plan B. Te provoaca sa reactionezi in cel mai natural mod al tau si da descoperi ca mai ai multe de descoperit la tine pe plan personal si profesional.
    Sa pui STOP si PAUZA e inseamna sa ai o doza de curaj si dorinta de a te cauta pe tine si de a intelege ce parcurs profesional te-ar implini.

  • Vic

    1. “Tu” știi cel mai bine când trebuie sa spui “stop”, când trebuie sa faci schimbarea si cel mai important este sa accepți ca trebuie sa faci asta (pentru tine, în primul rand).
    2. Backup-ul difera foarte mult în funcție de situație. Nu e un “must”, părerea mea.
    3. Mintea și corpul tău îți dau de veste cu siguranță, mai ales când cireașa de pe tort e coapta ;).
    Aștept cu nerăbdare deznodământul 💖.

  • Flori

    1. “Cati ati pleca de la jobul la care sunteti pentru ca asa simtiti?”
    Probabil ca foarte putini dintre noi ar face asta. Si motivul este ca, foarte multi dintre noi nu prea mai simt… am ajuns cumva “teleghidati”, avem temeri care ne impiedica sa facem si sa spunem ce gandim si ce simtim, nesiguranta zilei de maine atarna si ea destul de mult.
    2. Cati ati cauta un back-up inainte sa va scrieti demisia si cati nu?
    Eu una mi-am cautat intotdeauna back-up inainte de a imi da demisia de la un loc de munca, imi place sa ma pun la adapost, sa ma simt in siguranta. Iar in vremurile de acum, si cu 2 copii acasa, recunosc ca nu am curajul sa raman “pe bara” mult timp.
    3. Care ar fi cireasa de pe tort pentru a spune “stop”?
    Nerecunoasterea muncii/meritelor depuse. Sa dai tot ce poti si tot ce ai ca si angajat, dar sa nu primesti nimic in schimb (ma rog, in afara de salariu, caci acela e cu musai).

    P.S. asa fain scrii ❤! Iti doresc mult succes si, daca acesta este jobul mult visat, sa dea Domnul sa il si obtii! Astept continuarea, te imbratisez!

  • Enache Andreea

    Dacă vreau sa schimb jobul îmi fac o autoevaluare, studiez oportunitatile, upgrade la CV și hai pe piața muncii, în domeniul meu cam știu pe unde as pleca. Dar nu am curaj sa îmi dau demisia și apoi sa îmi caut job, asta e clar…sau poate dacă într-adevăr as întâmpina ceva ce nu e pentru psihicul și binele meu, posibil sa o fac. În ultima vreme provocările sunt în mare parte cele de acasa:))). Sunt într-o zona de confort care îmi place și cam pe aici raman momentan. Admir oamenii cu inițiativa și spirit liber, îmi plac și cei care sunt dornici mereu sa învete și au o voința de fier(sper sa mi-o recuperez și eu pe a mea) . Cat despre influenceri… fiind acasa de ceva timp, grupurile de Facebook pe diferite domenii te fac sa cunoști oamenii din toată tara, as pune câteva întrebări pe acele grupuri și sigur as afla ce, care, cum și cu ce se ocupa😅.

  • Ana

    Noi, eu și Mr., am plecat de la joburile noastre pentru a da viață unui vis, acela de a avea propriul nostru business. Cu puțină “inconștiență”, încredere, adrenalină și multă pasiune pentru ceea ce facem, am reușit! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *