• De prin lume cautate,  Oameni

    Un text alandala despre prietenie

    Despre oameni se pot spune multe: că sunt buni, răi, frumoși, urâți, empatici, egoiști și alte nu știu câte caracteristici. Însă cred că omul are o calitate ce timpul o testează cel mai bine: aceea de a fi prieten. E ca un fel de fișă a postului în care niciodată punctele nu seamănă cu ale colegului de pe aceeași poziție, pentru că fiecare e diferit. Am spune că “cine se seamănă, se adună”, dar aș continua și cu partea “iar în timp se alege”. Pentru a fi prieten trebuie să ai niște caracteristici comune: să fii de încredere, să știi să asculți, să fii umărul care lipsește la nevoie, să…

  • De prin lume cautate,  Oameni

    Te caut, dar nu te găsesc!

    De multe ori s-a râs de mine că am stat la roșu, deși puteam trece strada, pentru că banda era liberă, șoferii stăteau în trafic și alte nu știu câte motive care ar arăta că aș fi avut cale liberă să trec. Dar eu “Batman”. Am o prietenă care și zicea zilele trecute “nu traversa oricum Andreea pe acolo dacă mergeam”. Da, știe ea ce știe.  Regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, însă depinde care reguli și cât le încalci. De când am pus mâna pe volan am condus numai la ore în care traficul e infernal (nu că în rest nu ar fi, dar dimineața și după-amiaza când…

  • Oameni

    Mama Z.

    Primești o cerere de prietenie pe Facebook și vezi că ai mulți prieteni comuni, deci dai “accept”. Hop apare și un mesaj în care mi se spune că mi-a cerut prietenia nu doar pentru că am fi vecine de cartier, ci pentru că am fost amândouă ONG-iste. Și cam are dreptate: oamenii care fac voluntariat pun suflet în tot ce fac și sunt implicați. Așadar acolo a început să prindă contur o frumoasă relație de prietenie. Când am rămas însărcinată mi-a fost foarte teamă de faptul că nu voi avea nici o prietenă mamă cu care să ies la plimbare, să ne plângem și să ne vărsăm hormonii ori să…

  • De prin lume cautate,  Oameni

    Oala sub presiune numită societate

    Presiune. Nu vorbesc despre oala sub presiune în care faci cea mai bună carne de vită pentru masa voastră în familie. Scriu despre presiunea oamenilor și a societății în care trăim. Nu spuneți că nu ați simțit-o pentru că atunci probabil aveți vreo bucată de teren pe Marte. – Câți ani ai? – 22/32. – Și nu ai un iubit?/Și nu te-ai măritat? O… asta e prima fază. Dacă treci de ea, urmează: – Și pe când nunta? -Și v-ați gândit la un copil? Faci nunta și copilul și după ce ieși din sala de nașteri: – Și pe când un frățior/o surioară? – Sigur își va dori un frățior…

  • De prin lume cautate,  Oameni,  Viata in trei

    Mă reapuc de scris pentru mine

    Mă reapuc de scris… pe blogul meu, că în alte locuri și pentru alții am tot scris. Am început să scriu pe blog din liceu și cel mai mult mi-am așternut gândurile prin facultate, atunci când nu știam că a fi blogger va fi ceva “la modă” în 2018. Încă din sarcină am tot zis că mă reapuc de scris pentru mine și câțiva prieteni tot zic “hai, hai”. Eu l-am avut pe “nu” în brațe, pentru că am muncit în social media și majoritatea oamenilor din cercul meu acum sunt…bloggeri. Și atunci ce fac eu diferit sau ce aduc eu diferit pe această plajă imensă? Eu zic nimic, însă…

  • De prin lume cautate,  Oameni

    Picături de realitate în vis

    Ora 7.30. Duminică. Te trezești de parcă ar fi luni și ar trebui să fugi după propria viață pentru a prinde metroul care te-ar duce la acel moment cheie ce ți-ar colora ziua. Dar nu. Cu ochii mari te uiți mirată în camera imensă și cauți telefonul pe noptiera de culoarea cafelei. Îți dai seama că e prea dimineață și te întorci să îl iei în brațe. Patul de două persoane s-a transformat pentru a fi doar pentru tine. Îți faci curaj și pui ibricul pe foc pentru o cafea de „bună dimineața”. Sunetul vâjâit îți dă o durere de cap de care ai vrea să fugi și te gândești…

  • De prin lume cautate,  Oameni

    Trecerea de pietoni de la Romană II

    Ieri mă chinuiam să îți scot din părul maroniu ultima frunză a toamnei. Azi prind fulgii cu palmele tale. Nu vreau să ajungă pe asfalt. Vreau să mai văd zebra aceasta ce mă duce către tine. Nu vreau să îți pierd urma din cauza unui început de iarnă grea, nu vreau gerul să-mi înghețe ce a mai rămas din inimă. Vreau pătura aceea groasă cu franjuri, – da, da, aceea crem – să vii să o înfășori în jurul meu și să îl așteptăm pe Moș Nicolae împreună. Vreau să mă prefac că dorm pentru a te lăsa să o faci pe Moș Crăciun și să îmi pui portocalele acelea…

  • De prin lume cautate,  Oameni

    Sunt ipocrită.

    Mă gândesc de ceva vreme că înainte să dai unui om privilegiul de a se numi prieten, ar trebui să treacă printr-un test simplu de 5 întrebări. Trecem aici peste discuțiile că în timp, prin fapte și alte asemenea acțiuni vei vedea dacă îți este sau nu îți este prieten. Susțin toate ipotezele voastre, însă eu chiar cred că e nevoie de acest test. Ziceam că e un privilegiu această titulatură. Păi cam este astăzi. Prea mult ne pretindem cine nu suntem și prea mult susținem principii și valori pe care le încălcăm. Prea multe cerem de la alții când nu știm să oferim și prea multe așteptăm când nu…

  • De prin lume cautate,  Oameni

    Trecerea de pietoni de la Romană

    Ochii lor căprui se cunosc zilnic. Gândurile lor se intersectează mereu pe trecerea de pietoni de la Romană. Mâna i-o știe de când a prins-o pentru prima dată de braț înainte să intre pe poarta bunicii. Sunt ani de când au stat în fața icoanei și sunt ani de când alți ochi căprui se așează în al lui așternut. Draperiile sunt trase de un corp mai voluptos. Visele ei se agață de visele lui, însă el se gândește la firea plăpândă lăsată în urmă în orășelul mic și pierdut. Acea ființă gingașă, iubitoare, romantică și firavă e acum femeie. A trecut prin multe dureri pe care el nu le cunoaște decât din…

  • Oameni

    Eu circul cu personalul….

    Viața e ca mersul trenurilor. Acestea au o ruta directă, cu un punct de plecare și unul de sosire. Punctul culminant în calatoria cu trenul este reprezentat de stații, pentru că fie mai coboară cineva, fie mai urcă, fie îți iei un loc, fie rămâi in picioare dezamăgit. În trenul meu au urcat prea mulți călători în ultima stație și acum mă întreb când ajungem în următoarea, pentru că aștept să-mi regăsesc locul. Sunt foarte curioasă cine coboară – sunt mulți care au plecat din compartimentul în care mă aflam după ce am îndrăznit să le cedez locul meu. Hrana le-a plăcut, căldură au avut, părea că nu mai vor…