• De prin lume cautate,  Oameni

    Trecerea de pietoni de la Romană II

    Ieri mă chinuiam să îți scot din părul maroniu ultima frunză a toamnei. Azi prind fulgii cu palmele tale. Nu vreau să ajungă pe asfalt. Vreau să mai văd zebra aceasta ce mă duce către tine. Nu vreau să îți pierd urma din cauza unui început de iarnă grea, nu vreau gerul să-mi înghețe ce a mai rămas din inimă. Vreau pătura aceea groasă cu franjuri, – da, da, aceea crem – să vii să o înfășori în jurul meu și să îl așteptăm pe Moș Nicolae împreună. Vreau să mă prefac că dorm pentru a te lăsa să o faci pe Moș Crăciun și să îmi pui portocalele acelea…

  • De prin lume cautate,  Oameni

    Trecerea de pietoni de la Romană

    Ochii lor căprui se cunosc zilnic. Gândurile lor se intersectează mereu pe trecerea de pietoni de la Romană. Mâna i-o știe de când a prins-o pentru prima dată de braț înainte să intre pe poarta bunicii. Sunt ani de când au stat în fața icoanei și sunt ani de când alți ochi căprui se așează în al lui așternut. Draperiile sunt trase de un corp mai voluptos. Visele ei se agață de visele lui, însă el se gândește la firea plăpândă lăsată în urmă în orășelul mic și pierdut. Acea ființă gingașă, iubitoare, romantică și firavă e acum femeie. A trecut prin multe dureri pe care el nu le cunoaște decât din…